Această pagină nu a fost verificată
Din țarină săteniĭ vin ostenițĭ acasă;
Ard focurĭ prin f'nețe că-s mulțĭ rămașĭ la coasă;
Auzĭ icĭ-colo doine.... și dulce sĕ 'nfioară
Nelămuritul freamăt al linișteĭ de sară.
Sĕ zugrăvesc in negru pe cerul luminat
Și plopiĭ nalțĭ și turnul bisericeĭ din sat,
Vezĭ cumpăna fîntîneĭ și streșinele joase
Și berzele stînd drepte într'un picior pe case.
Prin vișinĭ stol de vrăbiĭ îșĭ cîntă sară bună;
Oprită-ĭ roata moriĭ și toaca nu maĭ sună —
Și de pe dealurĭ gîște sburînd pripit sĕ lasă
Gălăgios devale și cad greoiŭ pe-acasă.
În fie-care curte sĕ 'nalță norĭ de fum
Și 'n jurul meseĭ roată săteniĭ șed acum
De-șĭ spun năcazurĭ multe și rare bucuriĭ —
Și cad apoĭ pe gîndurĭ cu ochiĭ la copiĭ.
