Pagină:Poesii (1888-1894).djvu/119

Această pagină nu a fost verificată

Și'n ochi adormițĭ o scînteie
Jucîndn-șĭ lumina, învie
Și visul și steaua'n femeie:

Părea că pe-o raz'argintie
Copila din basme, frumos
Cu ochiĭ și vorba-l îmbie.

A lene coboară în jos, —
E'n haină țĕsută'n lumină, —
Și-ĭ cîntă cu glasul duios;

Îî cîntă poveste senină
Din lumile-albastre — și-l roagă
De-apururĭ alălurĭ s'o țină.

Și luĭ fioros i-ĭ de dragă —
Și-l arde un gînd: să și-o fure
Să-l mîngîe-o viață întreagă.