Sari la conținut

Pagină:Poesii (1888-1894).djvu/105

Această pagină nu a fost verificată

Nimic așa de'ntristător
Ca țintirimul de la schit
Uĭtat în stinsul asfințit,
Sub raze palide ce mor...

Și noĭ adesa rătăcim
În sfînta luĭ melancolie...
Nu-ĭ nimenĭ...; cine să maĭ vie
În aer trist, la țintirim?