Sari la conținut

Pagină:Poesii (1888-1894).djvu/101

Această pagină nu a fost verificată

Nu știŭ de ce în astă sară
Maĭ trist îs ca de obiceiŭ...
O fi vre-un chin de-odinioară
Redeșteptat din florĭ de teĭ.

Era sfirșit de primăvară
Și teiĭ ninșĭ eraŭ de florĭ
Cînd mi-aĭ șoptit: «Din astă sară
Să nu maĭ viĭ, să nu m'adorĭ.»