creștine ceva mai mult decât o simplă „grozăvie”[1]. Relatarea lui Cezar despre Britanici, care pe atunci se aflau pe treapta de mijloc a barbariei, că „ei posedă femeile lor în comun, în grupe de câte zece sau doisprezece, și anume de cele mai multe ori frați cu frați și părinți cu copii” — se explică cel mai bine prin căsătoria pe grupe. La barbari, mamele n’au câte 10–12 fii în vârsta de a putea avea soții în comun, pe când sistemul american de înrudire care corespunde familiei punalua, oferă mulți frați, fiindcă toți verii apropiați sau depărtați ai unui bărbat sunt frații lui. Expresia „părinți cu copii” poate fi o concepție greșită a lui Cezar: totuși nu este cu totul exclus în acest sistem, ca tatăl și fiul, sau mama și fiica, să fi făcut parte din aceeași grupă familială; dimpotrivă, nu se admite tatăl și fiica, sau mama și fiul. Tot așa, forma aceasta de căsătorie pe grupă, sau una asemănătoare, ne oferă explicația cea mai simplă a celor povestite de Herodot și de alți scriitori vechi asupra comunității femeilor la popoarele sălbatice și barbare. Aceasta se potrivește și la ceeace povestesc Watson și Kaye („The People of India” [„Populația Indiei”]) despre Tikurii din Audh (la Nord de fluviul Gange): „Ei trăiesc laolaltă (adică sexual) aproape fără distincție, în comunități mari, și când doi indivizi sunt considerați drept căsătoriți, legătura este numai nominală”.
In marea majoritate a cazurilor instituția ginții pare a fi izvorît deadreptul din familia punalua. Este adevărat, că și sistemul de clase australian oferă un punct de plecare pentru aceasta; Australienii au ginți, dar n’au încă o familie punalua, ci o formă mai rudimentară de căsătorie pe grupe.
La toate formele de familie pe grupe nu este sigur cine
- ↑ Urmele raporturilor sexuale lipsite de orice norme, pe care Bachofen crede a le fi găsit, și cărora le zice „Sumpfzeugung” (procreări mocirloase) duc îndărăt la căsătoria pe grupe; acest lucru nu mai poate fi pus la îndoială acum de nimeni. „Dacă Bachofen găsește drept „nelegiuite” aceste căsătorii punalua, apoi un om din acea perioadă, ar privi majoritatea căsătoriilor de acum între verii apropiați și depărtați, din partea mamei sau din partea tatei, drept incestuoase, și anume drept căsătorii între frați și surori înrudiți prin sânge”. (Marx). — (Nota lui Engels)
