progres constituie, după Morgan, „o minunată ilustrare a felului cum funcționează principiul selecțiunii naturale”. Nici vorbă că triburile, la care incestul fu mărginit prin acest progres, trebue să se fi desvoltat mai repede și mai complect decât acelea la care căsătoria între frați și surori rămăsese regulă și lege. Și cât de puternică a fost influența acestui progres, o dovedește întocmirea ginții care a izvorît direct dintr’însul și a depășit cu mult scopul pe care-l servea — instituție care constituie temelia ordinii sociale a celor mai multe, dacă nu chiar a tuturor popoarelor barbare de pe pământ, și dela care trecem, în Grecia și în Roma, deadreptul în epoca civilizației.
Fiecare familie primitivă trebuia să se fărâmițeze cel mai târziu după câteva generații. Gospodăria comunistă primitivă care domină fără excepție până târziu pe treapta de mijloc a barbariei, determină proporțiile maximale ale comunității familiale, care variază după împrejurări, dar e mai mult sau mai puțin determinată pentru fiecare localitate. Indată ce se ivi ideea că nu se cuvin raporturi sexuale între copiii aceleiași mame, această idee trebue să fi exercitat o influență eficace asupra fărâmițărilor vechilor comunități casnice și asupra întemeierii altora noi (care însă nu corespundeau neapărat grupelor familiale). Unul sau mai multe șiruri de surori formară sâmburele unei grupe, frații lor buni sâmburele alteia. In chipul acesta, sau într’un mod asemănător, din familia întemeiată pe înrudirea de sânge luă naștere forma de familie numită de către Morgan: punalua. După obiceiurile havaiene, un număr de surori bune sau de grade de rudenie mai îndepărtate (adică verișoare de primul, al doilea grad, sau de grade mai îndepărtate) erau soțiile comune ale soților lor comuni, dintre care erau însă excluși frații lor; acești soți nu se mai numeau între dânșii frați, ceeace nici nu mai era nevoie să fie, ci punalua, adică tovarăși intimi sau, cum s’ar zice, asociat. La fel, un șir de frați buni sau de grade de rudenie mai îndepărtate, aveau în căsătorie comună un număr de femei — nu însă pe surorile lor — și aceste femei se numeau între ele punalua. Aceasta este înfățișarea clasică a unei formații de familie (Fa-
