Sari la conținut

Pagină:Originea familiei, a proprietății private și a statului – Friedrich Engels.pdf/14

Această pagină nu a fost verificată

exogamie. El însă n’a descoperit nicidecum existența grupelor exogame, și cu atât mai puțin a priceput-o. In afară de cele câteva notițe anterioare răslețe ale mai multor observatori — tocmai izvoarele de care s’a servit MacLennan — Latham descrisese (în „Descriptive Ethnology” [„Etnologia Descriptivă”], 1859) în mod exact și just această instituție existentă la Magarii din India și spusese că ea ar fi răspândită pretutindeni și s’ar întâlni în toate continentele — pasagiu pe care îl citează însuși MacLennan. Și Morgan al nostru dovedise — încă în 1847 în scrisorile sale despre Irochezi, în „American Review” și în 1851 în „The League of the Iroquois”, — existența exogamiei la acest trib și o descrisese în mod just, pe când, după cum vom vedea, mintea avocățească a lui MacLennan a creat aici o încurcătură mai mare încă decât fantezia mistică a lui Bachofen în domeniul matriarhatului. Tot lui MacLennan îi revine meritul de a fi recunoscut ordinea descendenței după mamă ca inițială, cu toate că, după cum recunoaște chiar el mai târziu, Bachofen l-a precedat în această direcție. Dar nici aici el nu vede lucrurile limpede; el vorbește mereu de „înrudirea numai în linie feminină” (kinship through females only) și aplică mereu această expresie, justă pentru o treaptă mai veche de desvoltare, și la treptele de desvoltare de mai târziu, în care descendența și ereditatea mai sunt încă într’adevăr socotite exclusiv după mamă, dar se recunoaște și se exprimă înrudirea și după tată. Numai mărginirea juristului crează o expresie juridică fixă și o aplică mai departe, fără nicio schimbare, la stările care între timp au făcut-o inaplicabilă.

Cu toate că teoria lui MacLennan este plauzibilă, se pare totuși că propriul ei autor nu o privea ca fiind prea întemeiată. In orice caz, îl surprinde pe el însuși faptul „remarcabil că forma de răpire (simulată) a femeilor este cel mai pronunțat și mai evident exprimată tocmai la popoarele la care domnește înrudirea după tată (adică descendența în linie masculină)” (pag. 140). Și tot astfel: „Ceeace este curios, este că, după câte știm, uciderea copiilor nu este practicată sistematic nicăeri acolo unde găsim exogamia alături de cea mai veche formă de înrudire”.

14