Omorul unui bărbat neînrudit prin sânge, chiar dacă era soțul ucigașei, se poate ispăși și nu privește pe Erinnii; misiunea lor este numai de a urmări omorul dintre rudele de sânge, și în cazul acesta, conform matriarhatului, asasinatul mamei este cel mai grav și de neispășit. Dar iată că Apollo apare ca apărător al lui Oreste; Athena cere Areopagiților — jurații atenieni — să se exprime; voturile lor se împart în chip egal pentru achitare și pentru condamnare; atunci Athena în calitatea ei de președintă votează pentru Oreste și îl achită. Patriarhatul a repurtat victoria asupra matriarhatului, „zeii generației tinere”, cum sunt numiți chiar de către Erinnii, le înving pe acestea, și ele se lasă în cele din urmă înduplecate a prelua un nou post în slujba noii orânduiri.
Această interpretare nouă, dar absolut exactă a Orestiei este unul din pasagiile cele mai frumoase și mai bune din întreaga carte; ea dovedește însă totodată că Bachofen crede în Erinnii, în Apollo și în Athena, cel puțin atât cât și Eshil pe vremea lui, și anume, că ei au săvârșit, în epoca greacă a eroilor, minunea de a fi înlocuit matriarhatul prin patriarhat. Este limpede că o asemenea concepție, după care religia trece drept pârghia hotărîtoare a istoriei lumii, trebue să ducă în cele din urmă la misticism pur. Deaceea studierea voluminoaselor lucrări ale lui Bachofen este o muncă grea și uneori ingrată. Dar toate acestea nu micșorează meritele lui de pioner; el e primul care a înlocuit fraza despre o stare primitivă necunoscută, în care domneau relații sexuale lipsite de orice norme între sexe, prin dovada că vechea literatură clasică ne-a lăsat numeroase urme care arată că înaintea căsătoriei monogame a existat într’adevăr la Greci și la asiatici o stare în care nu numai că un bărbat avea legături sexuale cu mai multe femei, dar și femeea avea asemenea legături cu mai mulți bărbați fără a păcătui împotriva moravurilor; că obiceiul acesta n’a pierit fără a lăsa urme; dimpotrivă femeile trebuiră să-și răscumpere dreptul la monogamie dându-se vremelnic altor bărbați; că deaceea descendența nu putea fi socotită la început decât numai în linie feminină, dela mamă la mamă; că valabilitatea descendenței feminine s’a menținut
