20 PERICLE PAPAHAGI 150
și în orice caz tot așa de bravi și de viteji ca și frații lor Fârșeroți. La denumirea de Cărâcăciani a contribuit însă culoarea portului din pricinile următoare : Intâiu trebuește arătat că portul caracteristic al Românilor de pretutindeni și mai cu osebire al Aromânilor, întocmai ca și al Romanilor, a fost și este astăzi toată ziua, haina albă, albile, cum spun Aromânii: si moiscu tu albe sau μ mviscù albile, înseamnă la ei : «s-a îmbrăcat în haine naționale». Cei cari și-au păstrat acest port în Peninsula-Balcanică sunt numiți cu termenul de «Român», în traducere: Vlah, Valah, etc. Când o parte însă dintre ei a început, din cine știe ce împrejurări, să schimbe acest port alb, să înlocuească de pildă tîmbarea sau sarica albă cu una neagră, această inovație a izbit numai decât pe ceilalți Aromâni sau străini, așa încât aceștia au început să-i distingă, numindu-i tocmai după acest amănunt deosebit al portului lor obișnuit. A șa fiind, iată ce ne face să credem, că în adevăr o parte dintre Sărăcăciani și-au atras numele de «negri» de la preschimbarea saricei albe într-una neagră. Ei, în toată întinderea Macedoniei, în Pind, Tesalia și Grecia, se numesc de Aromâni numai Sărcăciani, iar de Greci «Vlahi» și ca poreclă Saracačanèi sau mai rar Sar(a)cačanides sau Sar(a)cačàni, așa cum apar și în poeziile populare neogrecești, dar nici de cum Caracaciani. Nici n-ar fi putut fi numiți astfel, căci, după părerea noastră, numirea de «negri», ce li se dă lor, pornește de la portul negru al capei sau tîmbarei, capă sau tâmbare neagră, pe care nu o poartă ei decât în timp de iarnă încontinuu și nu-i obișnuită decât de rătăcitorii Caracaciani de prin regiunile Bulgariei, Traciei, Serbiei și întâmplător și de prin regiunile arbăneșești. Sărăcăčianii din Macedonia, Pind, Tesalia și Grecia, nu obișnuiesc capa această decât întâmplător, chiar întâmplător în timpul iernei, știut fiind că climatul acestor regiuni iernatice este dulce, lipsit de asprime și deci un climat care nu necesită portul capei încontinuu ca să le dea aspectul negru și nici la toți Sărăcăcianii, ca la cei rătăcitori, despre cari am vorbit mai sus. Sărăcăcianii din regiunile sudice ale Peninsulei Balcanice, dimpotrivă, strălucesc, atât în timpul verei cât și în timpul iernelor dulci, pline de soare și de farmec ale Tesaliei sau Lamiei, unde iernează la olaltă cu ceilalți Aromâni păstori, prin portul lor ajustat perfect pe corp, curat și alb ca neaua, peste tot, de la cămașe până la sarică. Făcându-și în timpul verei ca și al iernei, colibele, acele minunate colibe sărcăcenești,
www.digibuc.ro
