Bulgari dintre acei cari răbdau, peste Dunăre, prigonirea turcească. La Fierăști, unde erau, zice bătrânul preot —, numai vre-o douăzeci și Irei de familii românești „și taică-mieu prindea iepuri cu fierul, aici lângă casă, din mijlocul pădurii”, se ridicară cu grămada case pentru cei de alt neam. Românii se păstrară însă deosebit, și astăzi Bulgarii încep a deprinde bine limba țării pe care bătrânii ajung abia să o mai pocească. În această operă școala-și are datoria ei, și harnicul învățător, ginere de nepoată al preotului bătrân, — un învățător care sapă în lemn și crește albine după sistemele cele nouă —, o îndeplinește după cuviință. Înaintea purtătorilor de poturi, cari se întorceau de la o nuntă serbată după alte datine, boscorodind bulgărește, un băiețel vesel și deștept îmi cetește fără greșeală din jurnalul pe care i-l întind. Altfel, și așa cum sânt astăzi, locuitorii par oameni de omenie, strângători, curați și feriți de patima beției. Ei se vor îndemna poate cu timpul după bunele exemple ale muncii aducătoare de bogăție, ale prosperității patriarhale ce se vede în casa preotului, care e și a învățătorului.
Apusul soarelui înghiață văzduhul limpede, umed de ploaia zilei trecute. Pare o seară de Novembre, și luna zvâcnește de-odată în cerul siniliu, galbenă, fără strălucire, având lângă ea luceafărul păzitor.
4. Între ruinele Giurgiului (1920).
Voiți să resimțiți pănă în adâncul sufletului ceia ce ne îndeamnă pe câțiva să nu putem ierta anume umiliri și suferințe ce ni le-a adus un războiu pe care, dacă nu l-am voit noi, trebuia să-l facem pentru izbândirea drepturilor noastre?
Poftiți numai la Giurgiu. E așa de aproape de Bucureștii fără memorie, dacă nu fără demnitate, și poate da atâtea învățăminte!
