Pagină:Nicolae Iorga - România mamă a unității naționale v.1.djvu/188

Această pagină nu a fost verificată

Unguri, de legea Apusului și în care se mai poale vedea cea mai bătrână piatră de mormânt din toată țara, a străinului care era județ de Câmpulung la 1300; prin acea biserică domnească, prefăcută cu totul în veacul al XIX-lea, dar care înfățișează mormântul lui Nicolae Alexandru Voevod, mort în 1364, cea mai străveche lespede de mormânt din toată România, și care e încunjurată încă, măcar în parte, de un zid și un turn străvechiu; în sfârșit printr’un număr de biserici și mănăstiri care-și numără anii cu sutele. Muscelul nu se deosebește numai prin frumuseța adâncilor văi șerpuitoare, rotundelor muscele blânde, de la care-și iea numele, a bogatelor fânețe smăltate cu flori, a drumurilor întortochiate, care aleargă albe la picioarele lor. Acest județ a păstrat mai bine decât oricare altul mândria nevinovată, demnitatea morală a omului de pe vremuri; în el trebuie să vii ca să vezi pe țăranul cu strălucit port de aur, roșu și alb, pe țăranul cu moșia lăsată din vremea celor d’intăiu Domni, pentru cari neamul lui a luptat și a biruit, pe țăranul cu ograda bine îngrădită, cu curtea plină de coșere și de vite, cu trainica locuință înaltă supt coperișul ascuțit de șindilă, cu pridvorul pe stâlpi, cu adânca pivniță dedesupt, care îndeamnă la păstrare, case cu două rânduri, cu multe încăperi, în care cămările de oaspeți așteaptă cu plocatele și țesăturile lor pe oaspetele primit în prag de țăranca nobilă, cu părul bogat și frumoșii ochi negri, bine deschiși.

Câtă vreme literatura noastră dădea numai chipuri de țărani falsi sau de țărani ideali, cari erau din toate Ținuturile și din niciunul, țăranii lui Alecsandri scăldați în fericire și înfloriți de un dulce zimbet ca pe pachetele de ciocolată sau pe tablalele zugrăvite anume, ori țăranii altora mai noi, oameni de patimi, răi, de avânturi sălbatece, vânjoși, crunți și apucați, mușcându-