349
11
Numele cantoanelor de văi n’au fost explicate. Astfel Schwyz și Uri, iar Unterwalden, « cei de subt pădure », amintesc pe « Pădurenii » noștri. Neexplicat e și numele teritoriului Glarus. Zug înseamnă « drumul », « coborîrea » din munți. Berna, firește, « Urșii », « la Urși » (Bären), precum München e « călugării », « la mănăstire », iar la noi, numele satului Pochidia vine dela « Pochii Diei », « popii », călugării din mănăstirea întemeiată de ctitorul Dia. Appenzelle trimete la cella, « celula », chilia unui pustnic. Basel e evident basilica (așa ca, la noi, Biserica-Albă).
In ce privește Valais, Walleis (v. și Wallensee), aceștia sunt « Valahii » (aici nu se întâlnește îndulcirea din « Welschen »). « Valahii » celto-romani, în fața strecurărilor, alunecărilor, depunerilor de sediment, și nu năvălirilor germane.
Nu numai că acești oameni rămân în văi pentru o vieață pastorală, dar ei pornesc de acolo pentru a avea forme politice.
O mișcare analoagă a fost semnalată[1] în vremea din urmă și la țăranii din Nordul Italiei, cari se ridicară pentru libertate contra episcopului de Como și a seniorilor și dădură astfel un exemplu și un îndemn Elvețienilor vecini, cu cari erau în strânse relații.
D. Gagliardi, care nu cunoaște cazul românesc, n’are dreptate când scrie, după ce a arătat că țăranii nord-italieni nu și-au putut păstra libertatea, că « nașterea Confederației și apărarea ei biruitoare constituie deci, în analele târziului ev mediu, un caz excepțional, unic în felul său »[2].
Un alt punct de mare importanță pentru noi e această constatare pe care trebue s’o facă acest profesor la Universitatea din Zürich, cu privire la prima cartă a confederației de libertate: « Deci punctul de plecare al acestei mișcări, care câștigă necontenit în jurul ei și isprăvi alcătuind într’un singur Stat toată țara ce se întinde între Jura și Alpi, au fost teritorii cu totul restrânse, care, e adevărat, fuseseră colonizate în parte încă de pe vremea Romanilor, dar, cum se
