în cercul închis de pe lîngă Curtea de Casație a fost tipărită pentru membrii singuri supt titlul de Spiritul public în România. Îi răspunse conferința bucureșteană despre Secretul culturii franceze. O scurtă istorie a românilor pentru sași a fost tipărită în același an. Vrancea și vrîncenii vine dintr-o conferință la Focșani, dorința veche de a asculta literatură și știință prin viu grai trezindu-se din nou la poporul care dă cel mai numeros și simpatic auditoriu pentru astfel de comunicări, căci dorința de a se instrui e la dînsul mult mai mare decît priceperea întru a o satisface. Alături îi stă broșura despre originile românimii bihorene.
Dar lucrarea de temei a acestui an a fost cea dinții mare sinteză a evului mediu în ce privește principiile lui conducătoare, întrupate în autoritățile de caracter universal, care, acestea trebuie avute în vedere, iar nu nesfîrșita fărîmițare locală, așa de tulburată și de capricioasă, a feudelor și cu atît mai puțin aparența formațiunilor așa-zise naționale, cărora le lipsea cu totul conștiința chiar de unde pot pleca astfel de”State”. Deci peste hotarele a căror importanță e foarte relativă, am grupat toate lucrurile de căpetenie care s-au petrecut în cursul acestui interesant mileniu, plin de vitalitate, bogat în creațiuni, supt rubricile de unitate ale papalității și imperiului. Mi-a trebuit, pentru a prinde adevăratul sens al acestor fenomene istorice decisive, să mă îndrept, ca odinioară pentru Mica istorie a Imperiului bizantin, la izvoare care mai aveau secrete de destăinuit. De aici a rezultat o carte întinsă, care n-a avut nevoie de o reeditare pentru folosul studenților numai pentru că ea a intrat, cu legături și mai întinse, coborîndu-se pînă la regalitățile subordonate și la formațiunile organice ale cetăților și”Romaniilor” autonome, în volumul consacrat evului mediu din sinteza mea a dezvoltării omenirii.
Mi s-a oferit atunci de editura”Ramuri” publicarea
