unei părți întinse din lucrările mele de mult uitate sau neapărute în formă de volum. Astfel s-au adunat scrierile din prima tinereță – și ou largul studiu asupra începuturilor romantismului, mizerabil tipărit în Arhiva de la Iași —, s-au reunit articolele din Neamul românesc pe vremea războiului, supt titlul de Războiul nostru in note zilnice (trei volume), s-au reeditat poeziile mele și li s-au adaus numeroase traduceri – dar pînă astăzi nu mi-am putut îndeplini vechiul plan de a prezintă în traduceri, vechi și noi, făcute de deosebiți versificatori, comoara poetică a omenirii întregi, ceea ce ar forma un admirabil mijloc pentru cultivarea și educația nu numai a tineretului, ci și a întregului public românesc. Frumoasele volume de la”Minerva” cuprinzînd Istoria românilor in chipuri și icoane au dobîndit însă o formă dezagreabilă și incomodă în volumul unic, cu literă neadmisibil de măruntă, în aceastălaltă editură.
Sesiunea generală a Parlamentului averescan, dacă nu fusese mai liniștită, căci spaima de masele populare produsese o adevărată goană sălbatecă împotriva celor cari vorbeau în numele lor, dăduse măcar ceva mai multă siguranță, noii veniți ajungînd a cunoaște din practica bătăioasă realități politice de care erau, la început, cu totul străini, ceea ce dăduse în vară, zilnic, scene cu totul ridicule, într-o atmosferă de război civil. Se pregătea cu oarecare seriozitate, dar cu acea lipsă de direcție unică pe oare aim semnalat-o mai sus, neapărata reformă agrară, pe care liberalii, pentru a nu supăra pe nimeni, preferau să o lase îndeplinită de acești „oameni în loc”, pe cari știau că-i pot înlocui ușor și a căror operă se pregăteau s-o prefacă, supt forma discretă a acelui regulament de aplicare ale cărui meșteșuguri vor ieși din imaginația fecundă și marea subtilitate vicleană a lui Al. Constantinescu.
Din partea opoziției nu se putea înregistra la sfîrșitul