întemeind republica partenopeană.
Iată prin urmare ce săvârșesc Francesii pe linia anexionistă, și. de alminteri, istoricii francesi recunosc că era o rupere totală cu trecutul. Altă politică, fără niciun fel de simț al dreptului, fără respect al națiunii, al ideilor de libertate, cu care se măguliseră și se înădiseră atâtea popoare.
Faptele istorice care se întâmplă nu mor; se pare că s’a schimbat situația după câtăva vreme, dar trec anii și deodată cu alți oameni și în altă țară revine același sistem. De aceia faptele politice rele nu trebuie făcute cu ușurință, pentru că ele au o repercusiune de-alungul vremurilor, o nenorocire care sare din țară în țară și din generație în generație. Dacă n’ar fi fost 1793 din Franța, n’ar fi fost omorul în masă din Rusia lui Lenin și Troțchi, dacă n’ar fi fost sistemul Directoriului și al lui Napoleon, n’ar fi anumite lucruri care, în dauna libertății popoarelor, se petrec în momentul de față. N’a folosit nimic Europa
