de alte lucruri. De la o bucată de vreme Franța avea interese foarte puternice in Turcia, Imperiul otoman fusese întrebuințat contra Habsburgilor încă de pe vremea lui Francisc I-iu și Ludovic al XIV-lea. In secolul al XVIII-lea s’a urmat această politică de ocrotire a Turciei, Franța rega'ă pres.ntân-du-se ca mediatoare, cum a fost prin ambasadorul ei de la Con* stantinopol, De Villeneuve, în 1739, la pacea de la Belgrad, Francezii mergeau chiar individual să ajute pe Turci; un de Bonneval a devenit Pașă. Mai târziu, în războaiele din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, Turcii au întrebuințat ca ingineri, ca sfătuitori tehnici, pe unii Francezi, și fortificațiile făcute în regiunile Basarabie’i-de-Jos, la Ismail, la Chilia, s’au făcut, pe la 1790, cu ingineri francezi. Și cineva care a lăsat și memorii importante asupra Turcilor și Tătarilor, de Tott, era fiul unui Ungur dintre ai lui Francisc Râr koczy, din cei cari se refiigiaseră în Franța, și el se prefăcuse în-tr’un quasi-Frances; a avut un rol
