la generalul al cărui scop era să câștige baza de glorie de care avea nevoe pentru cariera sa. Și, cum isprăvile acestea așa de mari, victoriile acestea strălucitoare din Italia nu i-au creat -o situație permanentă și, când s’a încheiat pacea, generalul nu mai avea ce comanda, în necesitatea aceasta de glorie personală el a inventat expediția din Egipt.
Expediția aceasta e ca o nouă poveste din O mie și una de nopți. Intr’adevăr el vorbia de lovitura care s’ar da Angliei prin aceia că, fiind Francesii în Egipt, s’ar descinde pentru ei drumul la Indii. Existau proiecte de acestea de mult; unul, cu caracter de Gruciată, al lui Leibnitz, care, pe la 1700, s’a adresat lui Ludovic aî XlV-lea, și se păstrează și un studiu, sprijinit pe anumite manuscripte, în vechile Memorii ale Academiei de Științe politice și morale din Paris, cu privire la planul acesta, pe care regele nu și l-a însușit. S’ar putea lega ceiace nu s’a produs atunci în Egipt cu realitatea contemporană a expediției lui Bonaparte.
Aici trebue să se țină samă însă și
