secolul al XVII-lea, sunt creațiunile acestea regale. Pe lângă creațiunea lui Henric al VIII-lea de la începutul secolului al XVI-lea, sânt altele de pe vremea regelui Carol I‑iu, a reginei Maria-Henrieta.
Câtă deosebire între Universitatea cum o înțelegem noi și cum o înțeleg Englesii! Când voiu vorbi despre cultură, se va înțelege mai bine această deosebire. Deocamdată, iată marele contrast față de sistemul nostru. Noi am pus Universitatea drept în mijlocul orașului. Cam la fel au făcut Francesii, cari aveau vechea Sorbonă; de câte ori vorbesc de dânsa, mă prinde o duioșie deosebită. Era negarea pretenției și triumful simplicității, era legătura cu trecutul, în forma cea mai expresivă și mai simpatică. Ferit de zgomotul cel mare al Parisului, întrai într’o curte în care erau căsuțe mici de cărămidă; suiai o scăriță foarte îngustă și ajungeai, câ și în colegiile englese, la încăperi care erau și sale de cursuri și cămăruțe de bibliotecă. Nimic mai frumos decât să fi văzut grupuri de câte zece studenți, dintre cari opt străini și doi Francesi, ascultând pe Monod, Bémond, Giry. Scărițile acestea reservau une ori o surprisă. Era un coleg român, care avea obiceiul să-și copieze tesele, obținând cea mai mare laudă. Secretul lui era să culeagă dintr’o carte veche, pe vremuri foarte bună, dar de care toată lumea uitase, așa încât adesea profesorul îi spunea: „Da, d‑ta revii asupra unei vechi teorii, dar ai exprimat‑o într’o formă bună”. Intr’un rând judecam pe colegul acesta al mieu, pe când coboram scara. Am făcut câțiva pași și l-am zărit pe dânsul. Ce a făcut guvernul Republicei? A ras toată această amintire a trecutului și a făcut o mare clădire americană, foarte antipatică, nesănătoasă, plină de încurcături, în care profesorii așteaptă într’o biată odăiță, un adevărat culuar, fără lumină și fără aier, înainte ca să poată întră într’un amfiteatru care s’a dovedit, peste câțiva ani, insuficient. In Anglia clădire este adausă lângă clădire, o epocă și-a pus pecetea lângă o altă epocă. întregul este foarte interesant,