mai mari: unde la Oxford sau la Cambridge era o fe-reastă de cutare dimensiune, Americanii și-au zis: noi o să facem aceiași fereastă, dar odată și jumătate mai mare.
Deci, oriunde poate, Americanul construiește în stil ve-chiu. Face biserici romane și gotice, în care așează labora-torii de chimie sau institute de fîsică: zidește imense bi--serici, dar, când se uită cineva pe ferești în clădirea luminată electric, vede studenți suind și coborând scări largi, pentru că interiorul nu corespunde de loc cu exteriorul.
Iubirea pentru tot ce e vechiu este una din căușele principale pentru care Americanii au cele mai frumoase mu-see din lume. Niciodată frumuseța istorică europeană nu întâlnește .atâta prețuire cât în America. Ceia ce se spune de obiceiu, că Americanul cumpără, fără știință șL fără gust, tot felul de pânze falșe din Europa, nu este adevărat, Se întâmplă une ori^cum se întâmplă și în Europa. Toată lumea știe că museul Louvre a cumpărat faimoasa tiară a lui Saitaferne și pe urmă s’a presintat un argintar evreu din Odesa, care a spus că el a făcut-o. Toată lumea știe că s’a cumpărat pentru un museu din Berlin cutare cap de ceară ca fiind din epoca Renașterii italiene și s’a văzut, după o bucată de ziar prinsă înuntru, că era făcut «pe la 1870. Toată lumea știe că, dacă pânze falșe „ale lui Millet” s’or fi găsind în America, alte pânze falșe s’au vândut în Franța și în Anglia. Să nu fim, prin urmare, prea severi cu Americanii în această privință. Ei sânt respectuoși pentru trecutul tuturor culturilor, se încunjură de monumente ale trecutului istoric ale oricării nații, cu o iubire aproape fanatică, de care noi, Europenii, sântem adesea incapabili. Nicăiri arta veche n’are temple așa de strălucite cum sânt cele americane.
De alminteri, când literatura americană a început, în secolul al XlXdea, Americanii au ales înainte de toate subiecte europene, mai ales istorice. Nimeni n’a iubit mai mult romantismul german, 'tastelele de pe malul Rinului, viața de acolo, cape a păstrat atâtea amintiri din e-
