numai zece ani. In Anglia se găsesc pretutindeni copaci din cei vechi, și e acolo la Ely o rădăcină de glicină, poate cea mai mare din toată lumea, un adevărat trunchiu.
Monumentul istoric, deci, se găsește acolo în cadrul istoric, ceia ce este o învățătură pentru alte țeri, ca la Curtea-de-Argeș, unde vechea biserică, dată jos și refăcută bucățică cu bucățică de răposatul Lecomte du Noüy, în toate colorile care n’au existat niciodată, are în față palatul regal în stilul bisericilor din Moldova, iar zidurile împrejmuitoare au fost distruse, clopotnița a dispărut și de la mănăstire în jos se întinde un bulevard banal cu copaci pe cari locuitorii îi stropesc cu apă fiartă, pentru ca să nu facă umbră caselor. In Anglia, când este un monument istoric, el este într’o grădină istorică, cu copaci istorici și livadă istorică și chiar locuințile de azi, din pietate față de monumentul în jurul căruia se găsesc, sânt refăcute după cele istorice, din acea vreme.
Casul acesta din Ely este, fără îndoială, unul din cele mai frumoase. Nimănui nu i‑ar trece prin minte să strice înfățișarea unei case prin alta disparată, făcută lângă dânsa. Dacă s’ar încerca acest lucru, s’ar întâmpla ca la Nürnberg; imediat ar interveni municipalitatea și n’ar permite.
Anglia este, înainte de toate, o țară adânc istorică, de adevărată viață istorică, nu contrafăcută; cum nici natura nu este contrafăcută, ceia ce ar da un resultat caricatural.
Prin urmare, iată o deosebire foarte însemnată între Anglia și America. Avem a face, pe de o parte, cu o țară adânc istorică, pe de altă parte cu o țară lipsită de element istoric. Americanul nu este lipsit de simț istoric; el este, între câți oameni sânt pe pământ, cel mai doritor de a avea amintiri istorice, și aceasta se exprimă într’o forma care este une ori înduioșătoare, dar și puțin ridicolă. De exemplu: Universitățile cele mai mari, cum e aceia din Princeton, sânt compuse toate din clădiri gotice. S’au copiat clădirile din Cambridge și Oxford, dar în proporții
