foarte mari de locui unde stă stăpânul, ferma. Păstor, deci, care să-și petreacă toată viața la -câmp, nu există. Sânt turme științifice, cu ciobani științifici cari trec pe urmă la fabrici științifice, la Armour, -din Chicago, dar păstoria primitivă, simplă, poetică, plină ele neajunsuri igienice, dar plină, fără îndoială, și de atâta- farmec poetic, nu există. Astfel, «America nu va avea poesie populară. Singura p° car’ o poți auzi & aceia a imigranților. Se poate întâmpla, ca, de la fereasta unei case de lemn, Unde s’au succedat cine știe câți locui-toii, să auzi un cântec de pe stepele rusești, din văjle u-crainiene, o doină de a noastră, de și a doua generație va ^trica acest cântec de acasă, iar a treia nici n’o va mai cunoaște de fel. E numai atâta poesie populară câtă a fost adusa de imigranți și câta poate ținea în acest mediu cu totul nepotrivit pentru dânsa.
Ce putea fi însă literatura americană de pe la 1770 și pănă dincolo de 1800? Pentru a o defini, n’are cineva decât să ia în mână opera celui mai representativ exponent ca să întrebuințăm o expresie la modă al spiritului american din acea epocă; e vorba de Benjamin Franklin.
Cine e Benjamin Franklin? Un om de știința aplicată, dc descoperiri imediate, un om de oportunitatea momentului ridicata la valoarea unui principiu, și un om de principii care se coboară imediat în oportunitatea inamcn-lană. Nu-i place cum sânt făcut scările, coșurile caselor; atunci el se ocupă de edilitate în cele mai mici amănunte A fost Un om complect. Europa nu, mai avea, din timpul Renașterii, asemenea oameni: fiecare era specialist, cum și azi specialiști sântem mai cu toții. Anume lucruri refusăm sa le facem; ne -socotim umiliți când e vorba de a le face.
El însă, Benjamin Franklin, lacea de toate. Din corespondența lui, de cel mai mare in (eres, tradusă în franțuzește
