Am arătat că este o artă europeană de Sud, trecută prin Asia Mică în regiunile sil>o~ rime și manciuriene, și suind apoț în spre strâmtoarea de Bchring.
Un lucru însă n’am Spus: că arta aceasta este de o vâri date "Infinită. Ea nu se manifestă numai în covoare. In costum nu în momentul de față, dar aceasta nu înseamnă că nu s’a manifestat cândva și în costum; n’a-vem nicio înfățișare a Americei în momentul cuceririi de •de către Spanioli a Mexicului și Perului, și nu știm exâct cum erau îmbrăcați Oamenii atunci, iar câteva indicații literare nu înseamnă nimic: astăzi, fără îndoială, este îmbrăcămintea spaniolă a secolului al XYI-lea mutată în America Când mi s’a înfățișat șalul cel mare care acopere Ir ei șferturi din trupul cutării femei indiene, am spus: e foarte probabil același șal careiormeaza principalul element de cochetărie și în Spania și la Veneția. Fustele largi, polcu-țcle st ’ân e stângaciu. strimt, desagreabil pe trup arată imitația europeană. Eu cred că un popor care se arata atât de artist în covoare h’a putut să aibă o astfel de îmbrăcăminte la început. Prin urmare vechea îmbrăcăminte de la început a fpst părăsită. De sigul că în pământ nu poți găsi nimic pentru acest domeniu; în pământ găsești materialul care se păstrează, prea rare ori lemnul, ci olăria, obiectele de metal și de piatră.
Dar Indienii nu-și arată gustul pentru artă numai în sitât: tot ce pun pe ei, tot ce se găsește în coliba lor, are mn clement de artă Ei au creat o artă unica a penelor^ de vultur, de papagal și alte' păsări, cu care formează un fel de mantie de un foarte frumos gust în alegerea Colorilor.
In ce privește clădirea, Indienii au în unele părți clădiri foarte remarcabile; însă în America centrală și sudică, și mai ales în Mexic. Face să se vadă Mexicul pentru templele indiene păstrate pănă acum. Se întâmplă și 'astăzi sa se descopere, în adâncimile unei păduri nestrăbătute,
