IV.
Literatură și artă.
Sânt și acum, din nenorocire, persoane care cred că America n’are o artă și o literatură a ei, ceia ce este o foarte mare greșeală. Se va vedea că artei și literaturii Americei li se pot aduce oarecare critici; criticile sânt îndreptățite, dar trebuie să avem în vedere că este o artă și o literatură care a apărut târziu, care o bucată de vreme a dibuit, a făcut greșeli, și cea mai mare greșeală a fost de a fi represintat ceia ce a văzut și a cetit din arta și literatura altor țeri. Critica ce li se poate aduce Americanilor este că au fost în această fasă prea buni elevi. Eu, care n’am fost un escelent elev, recomand tineretului să fie buni elevi, dar cu măsură. Americanii au fost escelenți elevi ai Europei, și se simte. Această greșeală se îndreaptă; nu e îndreptată în întregime, dar în mare parte.
Așa cum împărțim noi de obiceiu lucrurile, ne gândim: cutare lucru s’a făcut într’o țară și într’o limbă, prin urmare acest lucru este al țerii aceleia. Aceasta nu e adevărat; orice lucru este al spiritului care este într’însul. Se poate întâmpla ca o operă literară să fie în limba unei țeri cu spiritul altei țeri. De exemplu poesia d‑rei Elena Văcărescu este românească, de și scrisă în franțuzește, pentru că spiritul ei nu e fără îndoială cel frances, care e cu totul altul; sau jocul cutării actrițe românce din Paris e joc românesc, dacă scena e francesâ, nu înseamnă că și jocul e tot frances.
