cererea Universității. In America nu e zi în care să nu vezi mari donațiuni făcute de șefii industriilor americane. Dacă sânt păcate de ispășit, miliardarii americani le ispășesc prin daruri. De exemplu Carnegie a creat infernul din Pittsburg; ei bine, nu există museu mai luxos: decât acela creat acolo de Carnegie, nu există bibliotecăi mai bine organisată decât a lui Carnegie. Temple ale culturii contemporane cu câte treizeci de rânduri, ca ți, aiurea, cu donațiile lui Morgan, lui Rockefeller. Ford a dăruit mai puțin. Pretutindeni numele miliardarilor americani sânt legate de cele mai frumoase colecții din lume; tot ce a avut mai prețios Europa, și a fost disponibil, a fost cărat in America. Europenii fac glume proaste, spunând de pildă: „se știe că pictorul Corot a lăsat 300 de pânze, din care 750 se găsesc în America!”. E o glumă rea, pentru că cele mai bune cataloage de musee sânt cele din America, făcute cu dorința de a informa și pe cel mai analfabet cu privire la obiectul de artă oe i se pune la disposiție. Pentru că museul nu este pentru câțiva esteți pretențioși cari critică totul, ci pentru orice om întră acolo, ca să primească lumină și învățătură. Noi n’am avut niciodată un adevărat museu, n’am înțeles ce este tauseul. In America se ia omul din stradă, se aduce cu sila la museu să învețe, nu' i se dă drumul pănă cânți n’a profitat de ce se găsește în interiorul museului. Bibliotecile americane, mai ales, sânt o minune; a Congresului din Washington biruie orice bibliotecă europeană, Biblioteca din Filadelfia are odăi pentru toată lumea, dar cine vrea să cetească mai comod, are și altă odaie, foarte mare, cu fotolii; dacă vrea să cetească la aier, are o terasă minunată cu cea mai frumoasă vedere. Gândiți-vă la ursuzul bibliotecar din Europa: când îi ceri o carte, se încruntă și face tot posibilul ca să n’o găsească în catalog; și, când vine rândul servitorului să ți-o aducă, și el face tot posibilul să n’o afle pe raftul indicat, iar, dacă o află, ți-o trântește înainte cu un despreț obraznic. Și într’o
Pagină:Nicolae Iorga - America și românii din America.djvu/218
Aspect