fiindcă era iarna, gândiam că n’au dat încă frunze, acești copaci negri și suciți,' și m’am întrebat ce fel vor fi, cu o coloare și o formă atât de deosebite de coloarea și forma copacilor obișnuiți, Erau copaci arși; mersese focul pe întinderi de sute și mii ae chilometri, distrugând totul. Și în alte părți au fost distruși copacii, și nici măcar pentru a se face o fabrică sau o locuință, ci în vederea viitorului. Durerea te cuprinde de câte ori vezi învelișul acesta împădurit, desființat. Și la Canoanele cele mari din Colorado, minunea aceia de forme și colori, săpată în stâncă roșie și galbenă, în parcul național de alături se poate ceti o rugăciune pentru cruțarea copacilor rămași, ca să nu fie și ei distruși de focul ciobanului ori mai ales al excursionistului.
Distrugerea pădurilor deci este o pierdere foarte mare pentru frumuseța Americei. Orice țară trebuie să aibă o taină a ei: taina Mării, taina lacului. Noi avem lângă București lacul Snagov. Când va fi acoperită pădurea cu toate hârtiile învelind mâncărurile Bucureștenilor în excursie, taina lacului se va duce.
America sufere, în genere, de lipsa de taine; este o țară în care prea vezi totul: n’ai nimic de gâcit, nimic de descoperit; o țară pusă pe hârtie, catalogată mai rău decât Elveția, căci Elveția adaugă și o anumită cantitate de poe-sie. Dar poesia pănă acuma n’a ajuns să fie socotită în kilowats, de și ar fi o foarte bună reclamă să poți ceti pe câte un stâlp: „drumul spre muntele cutare având atâția kilowats poesie romantică”, și atunci toți doritorii și toate doritoarele, de toate vrâstele, ar ști cantitatea la care se pot aștepta și dacă ar ^/socoti că e prea mult și n’ar putea resista, ar alege un loc în care condițiile ar fi mai moderate.
Desfăcuți de farmecul naturii, Americanii sânt însă oameni eminenți supt raportul activității. De voie sau de nevoie urmașul leneșului din Europa ajunge în America un om harnic. Ești ridicol dacă nu lucrezi; se uită lumea
