mii de metri, pe o întindere de cincisprezece ori atâta. E o uriașă groapă, un imens cuptor: pare că forțele nestăpânite din mijlocul pământului ar fi izbucnit deschizând -o astfel de rană.
De-odată ți se pare că ochiul care o cuprinde a și măr-genit-o în hotare cu care imaginația noastră e deprinsă. Trebuie .să întrebuințezi oare întregi prin pădure ca să-ți dai samă de- uimitoarea vastitate a genunii unice. Trebuie ca, sprijinit de parapetele apărătoare, să privești cu o-chiana ca să deosebești că îiruntru, cu toate că totul pare pustiu, necălcat în vecii vecilor, trăiește o lume omenească, un grup de căsuțe, un otel cu largă fațadă, un pod de fier, încălecând una din miile de prăpăstii care se întretaie, se confundă între dânsele.
Dar aici nu e un Jmos, care înspăimântă și răspinge. Cei cari-și adună supt această formulă impresiile greșesc. Cu sau fără explosia care a rupt păturile granitului, natura, servindu-se de alte ape decât, „tărcatul” râu Colorado care se târăște glodos în profunzimi, ieșind la iveală numai ca pete de lac tulbure, a orânduit, a potrivit, a clădit. Sânt lunecări întinse, sânt vârfuri dârze, sânt stalactite monstruoase, negei uriași ai pietrei, dar ceia ce mulță-mește, împacă, bucură ochiul e așezarea dreaptă a rândurilor granitului, alinierea lui pe mii de metri, ca și cum im olar divin ar fi fiert în cuptoarele lui vase de o formă desăvârșită.
Ceia ce înlătură încă speculata impresie de groază e zimbetul de coloare palidă albastră, verde, care încunjură și termină triumfătoarele sunete de trâmbiță ale pietrei de zori și pietrei de sânge, amestecate în toate nuanțele gloriosului roșu. Ici și colo o pată de zăpadă punctează spațiul ori crețe vegetații mărunte, copaci răzleți pe cari-i 1
1 Pentru tineri e plină de învățăminte cartea destinată copiilor a unui băiat de patrusprezece ani, fiul directorului parcului național din Mesa Verde, „Masa Verde®, Deric Nusbaum, Deric with the Indians, ed. Putnam, .New-York,
