și aici. In schimb pe cutare hardughie în ruină e data de 1865 și numele „fundatorului”.
Acuma, tot acest teren al Statului Nebraska e numai câmp de miriști aurii. Pe el se lasă fânul, în căpiți, din care scormonesc cu botul vitele, numeroșii cai mărunți; știuleții de porumb sânt așezați lângă casă în clădării, ori într’o împrejmuire de vergi, mai rar în coșare cu sau fără părete în față. Nici urmă de zăpadă, sau de brumă. Un aier, o lumină de primăvară sânt pretutindeni. Negrele drumulețe vicinale aburesc ultima umezeală a iernii: unele din ele sânt numai de pământ fără piatră. Nicăiri, în această climă relativ blândă, n’a început lucrul de ogor. Pentru a-l pregăti pădurea de știuleți e arsă.
De-odată la North Bend, cu casele galbene, cooperativele și morile ei, o mare biserică purtând pe cele două cupole rotunde ale turnurilor crucea cu două ramuri transversale a Rusiei.
In margene pe supt arbori curge râul-lac, placid, domol ca toate cursurile de apă americane.
Aceiași câmpie sură supt aceiași copaci despoiați. Rari „burguri” sărace. Când unul presintă și o bisericuță gotică, rosața ei pare că iluminează de trecut tot acest harnic present fără coloare, în care și natura pare fabricată în serie.
Grand-Island. Alt centru agricol. „Companie pentru găini”, deposit de ghiață, deposit de petrol, deposit de ser contra holerei porcilor. Micuțele case se strâng timide; velocipede străbat străzile abia pavate. Loc de hrană, de praf, de liniștită muncă. De ce afișurile de cinematograf și de distracție pe scândurile din margenea drumului? Acelea nu sânt pentru oamenii de azi, ci pentru fiii lor, cari nu vor mai munci.
Karbiss, cu ziduri de biserică în stil modern engles, Odessa, în legătură cu cine știe ce Germani din Sudul Rusiei mutați aici. Pe alocuri vitele, caii, oile sânt crescuți
