Dar nu e Orient, seara, în sprintena veselie, totdeauna amestecată cu un delicat orgoliu, cu un înalt simț de demnitate, a femeilor cu fantastic de frumoși ochi negri în fața uimitor de albă, care năvălesc la ceasul când orașul se pornește pe distracție asupra străzilor necontenit tăiate de automobilele cu iuți grații periculoase de banderilleros.
Ieșirea de la ateliere și magazine Sâmbăta dă acestor străzi larg străbătute de vântul muntelui un aspect de amețitoare viață populară. Fiecare merge pe unde vrea și cum vrea. Și ochii nu știu unde să se oprească, din atâta frumuseță, pe când trupul cotit și amenințat din toate părțile execută stângaciu un adevărat danț de zarzuelas. Trâmbițele mașinelor domină zumzetul conversațiilor cu jumătate de glas ale părechilor și în colțuri săracele vânzătoare de losuri își plâng reclama lor care nu rămâne totdeauna fără efect.
Duminecă dimineața la o biserică. La una nouă, în care s’a serbat cândva căsătoria regelui. Mai puțină lume decât cum era de așteptat. Pe altar ard drept luminile, dar slujba s’a sfârșit. Un preot cetește mai mult pentru dânsul rugăciunea neînțeleasă. Femeile din popor întră și pleacă. Grupe își caută mângâierea în capela unde se roagă îngenunchiate. Câte una desmiardă cu mâna trupul lui Isus răstignit și apoi cu degetele astfel sfințite își atinge obrazul pentru o curioasă binecuvântare păgână.
Museul Osma, închis publicului, fiindcă urmează a fi casa întemeietorului, unde se adună Dumineca
