Această pagină nu a fost verificată
26
MACBETH
Actul I
Și mă înfrupt cu laudele sale:
E praznic pentru mine. Să urmăm
Pe cel a cărui grijă ne-a luat-o
’Nainte, pentru a ne pregătì
Primirea. E o rudă fără seamăn.
(Amândoi ies)
E praznic pentru mine. Să urmăm
Pe cel a cărui grijă ne-a luat-o
’Nainte, pentru a ne pregătì
Primirea. E o rudă fără seamăn.
(Amândoi ies)
SCENA V
INVERNESS. CASTELUL LUI MACBETH
(Intră LADY MACBETH, citind o scrisoare)
LADY MACBETH (citește)
«Ele m’au întâlnit în ziua biruinții și am aflat în chipul cel mai neîndoios că au mai mult decât știință omenească. Când ardeam de dorință de a le mai întrebà, ele se făcură aer și pieriră. Pe când stam uimit de minunea asta, veniră trimiși de ai Regelui cari toți mă chemară «Than de Cawdor», cu care titlu mă salutaseră înainte aceste surori ursitoare, prezicându-mi viitorul cu: «Noroc, tu care vei fi Rege». Am crezut bine a’ți împărtășì acestea, prea scumpă părtașă a măririi mele, ca să nu pierzi partea ta de bucurie, rămâind în neștirea măririi și slăvii ce ți se făgăduește. Pune-o la inima ta și fii cu bine».
Ești Glamis, și vei fi ce-ți este
Făgăduit. De firea ta mă tem:
Prea plină e de laptele-omeniei,
Spre-a apucà pe drumul cel mai scurt.
Vrei să fii mare, nu ești fără râvnă,
Dar fără răutatea care cată
S’o însoțească. Ceace vrei cu jind,
O vrei și cu sfințenie. N’ai vrea
«Ele m’au întâlnit în ziua biruinții și am aflat în chipul cel mai neîndoios că au mai mult decât știință omenească. Când ardeam de dorință de a le mai întrebà, ele se făcură aer și pieriră. Pe când stam uimit de minunea asta, veniră trimiși de ai Regelui cari toți mă chemară «Than de Cawdor», cu care titlu mă salutaseră înainte aceste surori ursitoare, prezicându-mi viitorul cu: «Noroc, tu care vei fi Rege». Am crezut bine a’ți împărtășì acestea, prea scumpă părtașă a măririi mele, ca să nu pierzi partea ta de bucurie, rămâind în neștirea măririi și slăvii ce ți se făgăduește. Pune-o la inima ta și fii cu bine».
Ești Glamis, și vei fi ce-ți este
Făgăduit. De firea ta mă tem:
Prea plină e de laptele-omeniei,
Spre-a apucà pe drumul cel mai scurt.
Vrei să fii mare, nu ești fără râvnă,
Dar fără răutatea care cată
S’o însoțească. Ceace vrei cu jind,
O vrei și cu sfințenie. N’ai vrea
