Sari la conținut

Pagină:Macbeth - Shakespeare (trad. Adolphe Stern).pdf/26

Această pagină nu a fost verificată
22
MACBETH
Actul I

         Ăst nefiresc îndemn
   Nu poate fi nici rău, nici bun. De-i rău,
   De ce mi-a dat arvuna izbutirii,
   Pornind c’un adevăr? Sunt Than de Cawdor.
   De-i bun, de ce mă las târît de-ispită,
   Al cărui chip hăd îmi sbârlește părul
   Și ’mi face inima să-izbească ’n coaste,
   In contra firii? Spaimele de față
   Sunt mai puțin de cât închipuiri
   Grozave. Gându’mi căruia acuma
   Ii nălucește numai un omor,
   Imi sguduie astfel firea mea, că vieața
   In nesimțire se înnăbușă
   Și nu e decât ceeace nu este.

BANQUO
   Vedeți uimit ce e amicul nostru!

MACBETH (aparte)
   De mă vrea soarta Rege, bine; soarta
   Mă poate ’ncorona și făr ’un pas
   Al meu.

BANQUO
       Onoruri noui se pun pe el
   Ca haine noui cari ni se potrivesc
   Doar’ prin purtare.

MACBETH
            Vie ce-o venì,
   Căci ceasuri curg prin cea mai aspră zi.

BANQUO
   Prea falnice Macbeth, te așteptăm.

MACBETH
   Ertați, uimitu-mi creier răscolià
   Uitate lucruri. Osteneala voastră,