cînd vine seara ostenită, nu maĭ gust de educație nu are; îndată ce maĭ crește se duce la școală orĭ în fabrică, decĭ la această clasă nu maĭ poate fi vorbă de educația dată de mamă, maĭ ales că ea singură e lipsită de educație. Femeile miceĭ burghezimĭ și ale funcționarilor alăptează numaĭ acele care n’aŭ nicĭ un chip să se scutească de această sarcină grea; cît despre educație, ea e lăsată pe seama uneĭ slujnice stricate și bețive, care îĭ vîră în cap toate prostiile; orĭ acum în aniĭ din urmă s’aŭ format și la noĭ institute așa zise Fröbeliane, unde staŭ înghesuițĭ zecĭ de copiĭ. De la șapte anĭ copilul e trimes la școală. Așa dar unde e educația dată de mamă? Și oare e în stare orĭ-ce femee incultă să dea educația cuvenită?
Și oare pentru a da o direcție apucăturilor bune ale unuĭ copil și a înăduși pe cele rele nu se cere o pregătire specială, oare știința pedagogică o are femeia din senin ca un dar ceresc fără nicĭ o pregătire? Și e întrebarea: o poate avea fie-care femee?
Puțină gîndire și orĭ cine va vedea că educația și instrucția nu maĭ e de domeniul casnic. Trebue specialiștĭ carĭ să dea educație și instrucție, cum a și început a fi, așa că educația casnică nu poate ținea pept cu educația publică. În veacurile trecute fata n’avea nevoe să știe maĭ mult de cît maică-sa, azĭ s’a schimbat lucrul.
A maĭ vorbi despre femeile marilor capitaliștĭ e de prisos, ele nu aŭ nicĭ un rol în mișcarea socială a femeilor, ele sunt un articol de lucs și pot trăi sub aripa marilor capitalurĭ.
Nu aŭ nicĭ aureola castelaneĭ, nicĭ însemnătatea boeroaicelor vechĭ, care tot aveaŭ oare-care însemnătate în administrația și producția casnică.
***
Ca încheere, ese că femeea va fi emancipată cu adevărat cînd va avea în producție aceeașĭ însemnătate ca și bărbatul, și cînd producțiunea va deveni socială.
Chestia emancipareĭ femeeĭ e o chestie social-economică și ca atare trebue să-șĭ urmeze mersul evolutiv înainte în
