de o mie de orĭ maĭ productivă, dar și de o mie de orĭ maĭ răŭ plătită.
Femeea însă odată intrată în fabrică nu maĭ e sclava bărbatuluĭ, e salariată fabricantuluĭ și ea ca și bărbatul are de suferit aceleașĭ rele, nicĭ nu maĭ poate zice că o ține, nicĭ nu maĭ poate cîrti că el n’aduce de ajuns, baza familieĭ vechĭ e zguduită adînc, de sigur femeea și familia o duce maĭ greŭ de cît în perioada producțieĭ micĭ, cînd bărbatul cîștigà aproape cît trebuia, iar femeca îngrijà de gospădărie și de copiĭ, noĭ însă nu putem să privim de cît cu ochĭ bunĭ această perioadă de încercare prin care trece familia și femeea, aceasta e criza pe care fatal trebue să o sufere pentru ca apoĭ să ajungă la o viață maĭ bună. Numaĭ prin educațiea fabriceĭ, numaĭ svîrlită în largul societățeĭ, femeea se va deprinde a fi solidară, va perde egoismul strîmt din vremea cînd lumea eĭ se încheea în casă, în această școală grea îșĭ face educația de viitoare cetățeană. Națiile și clasele numaĭ prin strădănuințĭ și încercărĭ aŭ ajuns la o poziție maĭ bună, bunurile căpătate fără muncă nu pot fi păstrate nicĭ de indivizĭ nicĭ de națiĭ.
***
Să maĭ revenim la femeile miceĭ burghezimĭ. De la începutul veaculuĭ și pînă în prezent această clasă trăește de azĭ pe mînĭ. Cu un mic capital luptă zilnic cu marele capital, dar această luptă e luptă dintre uriașĭ și piticĭ, marele capitalist numaĭ atuncĭ nu învinge, cînd nu vrea orĭ n’are interes să învingă.
De obiceiŭ însă, ceĭ micĭ cad; de ajuns capitalul mare înghite ca o pompă aspiratoare toate micile capitalurĭ ce ’ĭ staŭ în cale și azĭ, slava Domnuluĭ, chiar noĭ putem zice: «avem falițiĭ noștri.» De aci însă urmează că femeile din această clasă, deprinse altfel a trăi bine, se văd zilnic amenințate a remînea fără pîine; pe de altă parte, rostul lor în casă nu maĭ e cel de mult. Haine gata, broderiĭ cele maĭ fine gata de la fabricĭ, capătă de zece fr. atîtea cît n’ar putea lucrà cu mîna într’un an. A căzut vestitul gher-
