o pot exercita operile luĭ asupra atîtor generațiĭ! Și adînca înțelegere a acesteĭ înalte chĭemărĭ, va deveni în aparatul de gîndire al artistuluĭ ca un regulator și ca o forță de discernămînt. El se va simți promotorul unuĭ noŭ curent de ideĭ și de simpatie, creatorul uneĭ viețĭ, cu mult maĭ mare și maĭ însemnată de cît propria luĭ viață, a uneĭ viețĭ purificate și eterne, pe care el o urmărește cu gîndul ca pe o rază de lumină în toate capetele prin carĭ va trece, o prevede cum străbate timpurile viitoare, ducînd cu ea în lume fixarea pentru tot-d’a-una a celor maĭ frumoase și maĭ alese gîndurĭ, ce-aŭ răsărit în existența luĭ peritoare. Sub puterea acesteĭ credințĭ el se va simți apostolul, preotul unuĭ cult, și, în momentele creăriĭ, cînd va intra să oficieze în altarul arteĭ, el se va griji, și va lăsa să doarmă la pragul acestuĭ altar toate supărările, toată ura și toate păcatele luĭ de om. — Asta înțelegeam adineoarea prin discolorarea, dispersonalizarea artistuluĭ, în crearea opereĭ luĭ: puterea de pregătire și de purificare a sufletuluĭ luĭ, puterea de reculegere și concentrare în tot ce are el mai bun, maĭ umanitar și maĭ sfînt: darul de a deveni zeŭ, pentru a putea crea.
Acum să ne oprim un moment la felul de a lucra asupra noastră, al uneĭ opere de artă:
Ațĭ băgat de seamă ce impresie ne face une orĭ un cîntec noŭ, frumos și bine spus. Îl auzim pentru prima oară; și cu toate astea fie care frază muzicală, fie care notă, așa se potrivește, se mlădie și se așterne exact pe ritmul și ondulațiile sufletuluĭ nostru, că ni se pare că’l cîntăm noĭ în gînd, și suntem fericit surprinșĭ că auzim afară modulațiile gînduluĭ nostru. Am
