și cetitorĭ, carĭ influențează uniĭ asupra altora și împreună formează aceea-ce numim o mișcare literară orĭ o mișcare științifică.
Că o mișcare literară fără literațĭ e un non-sens, pricepe orĭ-cine; dar că o mișcare literară fără cetitori e iarășĭ o imposibilitate, pentru uniĭ nu-ĭ tot așa de clar. Cauza acesteĭ nepriceperĭ e că în toate istoriile literare se analisează numaĭ scriitoriĭ fie-căreĭ epoce, nu însă și publicul cetitor, par’că acesta din urmă nicĭ n’ar exista. Adevărul e însă că acest public e tot așa de important ca și scriitoriĭ.
Ca să vedem maĭ clar, să luăm un exemplu extrem. Să presupunem că doĭ orĭ treĭ poețĭ de geniŭ aŭ scris într’o țară oare care cîte-va poeme geniale, dar care n’aŭ fost pricepute absolut de nimenĭ, ca și cum ar fi fost scrise într’o limbă necunoscută. Vom putea noĭ oare vorbi despre o mișcare literară a aceleĭ țărĭ sub cuvînt că acele poeme aŭ fost geniale? Pe de altă parte să presupunem cîte-va poeme mediocre scrise de poețĭ cu puțin talent, însă care să fi stîrnit entusiasmul unuĭ popor întreg; în casul acesta de sigur vom vorbi despre mișcarea literară a aceleĭ țărĭ și aceleĭ epocĭ.
De aci se poate vedea ce important factor e și publicul cetitor într’o mișcare literară și cum, vorbind despre mișcarea literară a uneĭ țărĭ, trebue să avem în vedere amîndoĭ factoriĭ strîns legațĭ între ei.
In acest dublu sens înțelegem mișcarea literară și științifică și în acest sens vom căuta pricina sărăcieĭ în mișcarea noastră literară și intelectuală de azĭ.
***
