Toată lumea știe astăzĭ, că pentru a explicà și înțelege diversitatea de forme viețuitoare, existența atitor ființĭ deosebite, carĭ aŭ trăit și carĭ luptă ca să trăiască pe pămînt, — pentru a înțelege într’un cuvînt întreaga lume vegetală și animală, — două teoriĭ dușmane aŭ fost puse față în față: teoria Creațiuneĭ saŭ a fixitățeĭ speciilor, și Transformizmul saŭ teoria evolutivă.
Fie-care formă animală și vegetală, zic partizaniĭ Creațiuneĭ, a fost zămislită de o putere creatoare, cu caracterele și însușirile pe carĭ le are, și pe carĭ le va păstra neclintite, atîta timp cît va trăi ca atare formă; ast-fel a fost creată și ast-fel se va perpetuà în tot timpul existențeĭ sale, ca individ și ca specie.
Transformiștiĭ, după cum știm, din potrivă, în tot șirul întreg de forme viețuitoare nu văd de cît ființa mlădioasă, stăpînită ca formă, ca manifestare și ca soiŭ de activitate, nu de o putere supra-naturală, exterioară, neînțeleasă, ci de însășĭ natura în mijlocul căreia se naște, crește și moare. Și dacă nenumăratele animale și vegetale se aseamănă maĭ mult saŭ maĭ puțin, aceasta dovedește tocmaĭ înrudirea lor primitivă. A fost o vreme cînd viața nu se putea arătà orĭ și unde; apa se întindea pretutindenĭ, abia de se arătà pe icĭ pe colo cîte un colțișor de pămînt. Întîile animale și vegetale se arătară, probabil, pentru întîiașĭ dată, nu departe de țărmurile carĭ începeaŭ să se înjghebe într’o apă nu prea adîncă, pe care razele soareluĭ puteaŭ
