Pagină:Legende și basmele Românilorŭ.djvu/86

Această pagină nu a fost verificată

70

împăratului de soție, și ținu veselie mare și nepo menită mai multe săptămâni, puindu'l și în scaunul împărăției; eară fata lăcrămă și mulțumi lui Dum nedeŭ că a scărat'o de slutenia pământului, de bah nița spurcată.

Eram și eŭ p'acolo și dedeam ajutor la nuntă, unde căram apă cu ciurul; ear la sfârșitul nunței aduseră un cos de prune uscate să aruce în ale gure căscate.

Încălicaiŭ p'uă șea, etc.