54
- Așa să fie, dise Măzărel împărat. Și așa făcură.
După ce se culcară și se stinse luminarea, un sgo mot surd ca de uă vijelie ce se apropia, se audi. Apoi uă voce regușită și aspră dise:
- Măzărel împărat! Măzărel împărat!
- Ce poftesci, respunse unchiașul.
- Nu te chem pe tine, dise, pe Măzărel împărat îl strig.
- Tot una este, respunse unchiașul; stăpânu-meŭ dórme. Este obosit.
Atunci un sgomot de uă mulțime de glasuri se audi ca cum se gâlcevea cine-va. Apoi iarășă se audi vocea d'ântêiŭ strigănd:
- Măzărel împărat! Măzărel împărat!
- Ce este, respunse iarăși unchiașul.
- Ce a fi Una?
- Una este Luna, respunse bĕtrânul.
- Tu ești Dómne?
- Crăpi, drace.
După aceea se făcu un vuet de socoteai că este iadul afară. Apoi altă voce dise:
- Ce a fi Duoĕ?
- Duoi ochi în capul omului bine vede.
- Tu esti Dómne?
- Crăpi, drace.
- Ce a fi Trei?
- Unde sunt trei fete mari în casă, códa să nu-ță bagi.
- Tu esti Dómne?
- Crăpi, drace.
