38
ajutorul lui Dumneḑeŭ, póte îi veĭ birui. Dară, până una, alta, ascundete, vai de mine, undeva, să nu dea smeul peste tine în casa lui, că e năbădăios și se face leŭ paraleŭ. Acum e timpul când are să vină la prânz, și are obicĕiŭ de aruncă buzduganul cale de un sfert de cés și lovesce în ușă, în masă, și se pune în cuiu.
N'apucă să isprăvéscă vorba și un șuerat se audi, uă lovitură în ușă, una în masă se dete și buzduga nul se așeḑă în cuiă. Dar Prăslea, luă buzduganul, îl asvârli înapoi mai departe de cât îl asvârlise smeul; și când era prin dreptul lui, îl atin se pe u mere.
Smeul speriat, stătu în loc, se uită după buzdu gan, se duse de'l luă și se întórse accasă. Când era la pórtă începu să strige:
- Hâm! aice miróse a carne de om de pe tĕrêmul celă-l-alt; și vĕdênd pe fiul împăratului ce'i eșise înainte, îi dise:
- Ce vênt te-a adus pe aice, omule, ca să'ță ră mâe ósele pe alt tĕrêm.
- Am venit ca să prind pe furii merelor de aur ale tatălui meŭ.
- Noi suntem, îi dise smeul; cum veĭ să ne ba tem? în buzdugane să ne lovim, în săbii se ne tăiem, ori în luptă să ne luptăm?
- Ba în luptă că e mai dréptă, respunse Prăslea.
Atunci se apucară la trântă, și se luptară, și se luptară, până când smeul băgă pe Prăslea în pămênt până la genuchi; ear Prăslea seopinti uă dată și băgă pe smeŭ până în gŭt și'ĭ și tăĭe capul.
