PRASLEA CEL VOINIC SI MERELE DE AUR[1]
A fost o dată ca nici uă dată etc.
Era uă dată un împărat puternic și mare, și avea pe lângă palaturile séle uă grădină frumósă, bogată de flori, și meștușugită nevoie mare; așa grădină nu se mai vĕduse până atunci p'acolo. În fundul grădinei avea și un mĕr care făcea mere de aur, și de când îl avea el nu putuse să mănânce din el mere cópte, căcă după ce le vedea înflorind, crescêud, și pârgu induse, venea óre-cine nóptea și le fura tocmai când eraŭ să se cócă. Toți pasnicii din tótă împărăția și cei mai aleși ostași, pe care îi pusese împăratul ca să pândéscă, n'aŭ putut să prindă pe hoți. În cele mai după urmă veni fiiul cel mai mare al împĕra tului și 'I dise:
- Tată, am crescut în palaturile tale, m'am plim
bat prin astă grădină de atâtea ori, și am vĕḑut
- ↑ (1) Publicat pentru prima óră în Țeranul Român Nr. 13 și 14 din 1862.
