30
dări ca prin sită; și daca se mai unse și a treia ḑi, vĕdu cât se póte de bine.
După ce se însănătoși, dete uă masă mare la toți boerii și sfetnicii împărăției, și după rugăciunea lor priimi și pe Fĕt-frumos să șéḑă în códa mesei.
Pe când se veseleaŭ mesenii și se chefuiaŭ, se sculă Făt-frumos, și rugându-se de ertare, întrebă:
- Mărite împărate, robii pot ședea cu stăpânii lor la masă?
- Nu, nici-de-cum, rĕspunse împăratul.
- Apoi daca este așa, și fiind-că lumea te scie de om drept, fă'mi și mie dreptate, și scólă pe cei duoi oaspeți carii ședŭ d'a drépta și d'a stânga Mă riei tale; căci ei sunt robii mei; și ca să mĕ credi, pune să caute și vei vedea că sunt însemnată cu pecetea mea în spinare.
Cum auḑiră ginerii împăratului, o băgară pe mâ necă și marturisiră că așa este; îndată fură nevoiți a se scula de la masă și a sta în piciore.
Ear către sfârșitulŭ mesei, Fĕt-frumos scóse nă frama care i-a fostă dat'o împăratulŭ la bătălie.
Cum a ajuns năframa mea în mânile tale, în trebă împăratul: eŭ am dat'o îngeru uĬ Domnului care ne-a ajutat la resboiu.
- Ba nu, Mărite împărate, mie mi-ai dat'o.
Apoi déca este așa, tu esti acela care ne-aĬ ajutat?
- Eu, mărite împărate.
Nu te cred, adaose iute împăratulă, până nu te veĭ arăta așa cum era atunci acela căruia am dat năframa.
