29
ci că daca voesc să aibă lapte de capră roșie să se dică că sunt robiĭ lui, și să rabde ca să le pună pe cetea lui pe spinarea lor, măcar că ei au să se ducă și să nu mai dea pe la dênsul.
Cei duoi gineri se socotiră că eĬ pentru că sunt împărați și gineri de împărat n'o să le pese nimic; se lăsară, deci, de le puse pecetea lui în spinare, și apoi luară laptele și'l aduseră vorbind între dênșii pe drum de se va încerca nerodul să ne dică ceva, îl facem nebun, și tot noi vom fi mai creduță de cât dênsul.
Se întórseră, deci, la împăratul, ĭi deteră laptele, se unse la ochi și bău; dara nu'ĭ ajută nimică. După aceea veni și fiica cea mică la împăratul și 'I dise:
- Tată, étă iea și acest lapte; el este adus de bărbatul meŭ; unge-te și cu dênsul, așa te rog.
- Ce lucru bun a făcut nătărăul de bărbatul tĕŭ, respunse împăratul, ca să facă și acum ceva de is pravă? N'a putută face nimic ginerii mei ceĭ-l-alți carii m'aŭ ajutat așa de mult în resbóie, și tocmai el, ticălosul, a să'mi poată ajuta? Și apoi nu v'am dis, că n'aveți voie a vĕ mai arăta înaintea feței mele? Cum ai cutezat să calci porunca mea?.
- Mĕ supuiŭ la ori-ce pedeapsă vei bine-voi să'mĬ facă, tată, numai ungete-te, așa te rog, și cu acest lapte ce ti'l aduce umilitul tău rob.
Împăratul décă vĕdu că atât de mult se rógă fiică sa, se înduplecă și luă laptele ce'i adusese; și apoi seunsecudênsullaochioḑi,seunseșiadouadi, și cu marea sa mirare, simți că pare-că începuse a
