Această pagină nu a fost verificată
FĔT FRUMOS CU PĂRUL DE AUR[1]
A fost uă dată ca nici uă dată; că den'ar fi nu s'ar povesti; că nu suntem de când basmele, ci sun tem de când cu minciunile; de când se potcovea pu ricele la un picior cu nouă-decă și nouă de oca de fer și călcăiul tot remănea gol, și de cănd se arunca în slava ceriului și tot i se părea că este ușior.
De când scria musca pe părete Mai mincinos cel care nu crede.
A fost uă dată într'uă pustie mare un pustnic. El petrecea singur singurel. Vecinii săi eraŭ fearele pă durilor. Și așa era de bun la Dumneḑeŭ, în cât tóte dobitócele i se închinaŭ, când se întâlneau cu dênsul.
Într'una din dile se duse pustnicul pe marginea
gârlei, care curgea p'aprópe de coliba lui, și eată
- ↑ (1) Publicată pentru prima óră în Țeranul Român Nr. 24 și 25 din 1862.
