de ce merge înainte și se tot întórce, el îĭ repunse:
– Merg înainte ca să caut drumul; mĕ întorcŭ ca să vĕḑ să nu care cum-va să mă încelĭ și să fugĭ cu burduful.
Când era aprópe de casă, ḑise Nea Bogdan să stea smeul la un loc ce'ĭ arĕtă, ca să se ducă să vaḑă pe unde este drumul mai drept. El se repeḑi acasă, dete copiilor câte uă custură în mână și-ĭ învĕță ce să ḑică când va veni cu smeul. După ce se întórse și spuse smeuluĭ că a găsit drumul, plecară. Pe drum arĕtă smeuluĭ de departe casa luĭ care era învĕlită cu scórță de copaciŭ.
– Cu ce este învĕlită casa ta? întrebă smeul.
– Cu peĭ de smeĭ, respunse Nea Bogdan.
Când auḑi smeul, se înfricoșă și mai tare, și prinse milă de pielea luĭ maĭ mult de cât tot-d'auna.
Cum ajunseră acasă toți copiiĭ eșiră afară cu custurele în mână și strigară:
– Așŭ mânca carne de smeŭ, tată; așŭ mânca carne de smeŭ!
Eară smeul trânti burduful în bătătură și p'aicĭ ți-e drumul. Și întorcênduse la frațiĭ seĭ spuse ce păți. Apoĭ se veseliră cu toții că au scăpat de uă lichea ce-ĭ supĕră. Se veseli și Nea Bogdan cu aĭ sĕĭ că a gonit sărăcia din casă.
Încălecaiŭ, ect.
