Ghica, prezident în atâtea rânduri, pe care-l zugrăveau în foile lor umoristice cu un clopoțel de gât:
«Frunzuliță trei lalele,
Avem două beizadele:
Unul e simplu vițel,
Altul e cu clopoțel».
Rosetti n-a pus odată mâna pe clopoțel. În cele mai furtunoase împrejurări îi era de ajuns, ca să conducă ședința, un condei de plumb, cu căpătâiul căruia ciocănea tacticos în tribună. Dar câtă autoritate în vârful unui condei! Curând după venirea liberalilor, reușește la o alegere parțială a colegiului I de Iași d. Maiorescu. Turbați, colectiviștii vor să invalideze alegerea. Raportul conchidea la invalidare. Biletele negre curgeau în urnă. Era aproape să se completeze cele două treimi necesare pentru eliminarea alesului opoziției, când acesta se adresează către prezident și-i zice:
«Am înțeles, d-le Rosetti, mă invalidați»... și voește să plece.
— N-ai înțeles, onorabile, bine —zice prezidentul.
Se scoală după fotoliul său, pe care-l cedează unui vice-președinte, se coboară degrabă, își face loc prin înghesuială la vot, ajunge la urnă și, privind cu autoritate în dreapta și-n stânga la toți cari se îngrămădeau să voteze, arată bila albă și o aruncă ostentativ în urnă contra invalidării. Se înțelege că bilele albe au început să curgă: fiecare a imitat mișcarea prezidentului; invalidarea a căzut — d. Maiorescu a fost declarat deputat.
Alesul Iașilor peste câteva zile își desvoltă o faimoasă interpelare: toată Camera colectivistă se frământă... întreruperi, rânjituri, sgomot. Oratorul, obosit de atâtea hârțueli, asupra unei întreruperi grosolane făcută de Nae Dimancea, invoacă ocrotirea prezidentului.
«D-le Dimancea, zice Rosetti, vă rog nu întrerupeți, sunt aci ca să apăr minoritatea contra majorității!».
Tumultul încetează. Îmbărbătat de sprijinul prezidentului, oratorul, continuând, aruncă majorității o săgeată înveninată: majoritatea cu ochii la prezident fierbe și nu cutează să miște. Atunci, ciocănind liniștit cu condeiul pe masă:
