Pagină:Ion Luca Caragiale - Opere. Volumul 3 - Reminiscențe și notițe critice.djvu/145

Această pagină nu a fost verificată

«D-le Maiorescu, zice, sunt aici ca să apăr nu numai minoritatea contra majorității, dar și majoritatea contra minorității!».

Oratorul începe să rază și majoritatea astfel, începe iar să urle; dar căpătâiul condeiului restabilește liniștea.

Cu ocazia unei interpelări adresată de un colectivist răposatului colonel Slăniceanu, pe atunci ministru de război, se face în Cameră un scandal de familie infernal. Condeiul nu mai are nici o putere. De două ori prezidentul părăsește tribuna și ridică ședința. În sfârșit, cu mare greutate, se potolește furtuna, și, după explicația ministrului interpelat, se cere închiderea discuției... Iarăși țipete: contra! pentru!.. În fine, se votează închiderea. Când se stinge de tot tumultul, și prezidentul obosit zice: «în fine trecem la ordinea zilei», hop, nenea Dincă Schileru: «Cer cuvântul!». Prezidentul întreabă distras:

«Pentru ce, onorabile ?

— Vreau să dau d-lui ministru de război niște lămuriri.

— Despre ce?

— Despre chestia de adineaori.

— Apoi, d-ta n-ai văzut că s-a isprăvit cu chestia de adineaori?

— Nu face nimic, stărue nenea Dincă, vreau să-i dau și eu niște lămuriri.

Dar prezidentul, în culmea plictiselei:

— Mă rog, dă-mi voe: ți le-a cerut lămuririle astea d. ministru?

— Nu.

— Ei, atunci stăi la loc pân' ți le-o cere.

Și nenea Dincă a ascultat.

Dar una din cele mai caracteristice întâmplări ale lui Rosetti este fără îndoială aceea cu care voi sa termin și din care se vede felul spiritului acestui om și puterea ce-a avut-o el odinioară de a fanatiza oamenii.

Era pe vremea lui Cuza. Rosetti publicase în «Românul» un articol fulminant. Se aștepta sa fie arestat și «Românul» suprimat. Ședea cu locuința pe strada Academiei, peste drum de Rașca, birt și cafenea la modă pe atunci. Rașca, ceh de origină și fanatic republican,