— Era vorba la șapte.
— Las' că știu eu... Ce-ți pasă?
— Da, monșer; dar nu face pentru ca să lăsăm s-aștepte...
— N-așteaptă, n-ai grije, știu eu... Care va să zică, dacă vii și invoci principiile moderne, apoi, te rog, fă bunătate și le aplică dumneata mai întâi, ca să ai dreptul pentru ca să zici „principiile moderne". Dar pumnalul d-tale tot principii moderne este?... Care va să zică toporul tot principii moderne, ai?
— Lache !
— Las'că nici noi nu suntem așa de proști, cum credeți dv., pentru ca să nu știm ce va să zică principiile moderne.
— Lache!!
— Ești teribil, monșer, când îți abate ție ceva; ești teribil, parol! Lasă-mă, domnule, să termin, și mergem... Ești teribil, parol!
— Șapte și jumătate, Lache!
— Ia să știe dumnealor că este aici o justiție, care pedepsește cu asprime orice tentativă, mă-nțelegi...
— Lache!
— Ia să știe că sunt judecători la Berlin!
— Lache!!
— Că în materie politică nu-ți este permis a mai întrebuința violența fără să mergi la ghilotină...
— Lache!!!
— Ești teribil, monșer, parol!
— Opt fără un sfert, Lache; dacă nu mergi, eu te las; mă duc singur...
— Cum, singur?
— Mă duc la un birt... Nu face să lăsăm damele pentru ca să ne aștepte... Țal! Țal!!
Plătesc în sfârșit, salută pe camarazi și, pleacă. La ușe, Lache se oprește... I-a fulgerat prin minte încă un „argument". Se-ntoarce si pornește-napoi spre masa camarazilor:
— Și-n definitiv, mă-nțelegi...
Dar Mache-l apucă, îl învârtește-n loc și-l scoate pe ușă.
