Și amândoi intră în berărie... Aci, se-ntâmplă să găsească o sumă de colegi, cari le fac loc la masa lor strângându-se cât se poate. Colegii urmează o discuțiune foarte animată: ei comentează decizia Curții în procesul asasinatului și complotului bulgăresc; și daca voim să fim drepți, trebuie să mărturisim că cea mai deplină armonie domnește în această dezbatere: toți sunt de părere că decizia este dreaptă și bine cumpănită. Dar cei doi prietini intervenind în dezbatere, Lache, „pentru prima oară în viața lui", constată cu regret că legea noastră penală prezintă o lacună, că „n-avem pedeapsa cu moarte". El nu este un om crud — toată lumea care-l cunoaște știe foarte bine aceasta...
— Dar când vine, mă-nțelegi, un caz ca acesta, ca să nu mai aibă cineva siguranța vieții în țara lui...
—Țal! strigă Mache bătând în masă...
— ...Când orice asasin, mă-nțelegi, plătit de o mână criminală, poate pentru ca să vie, sub pretext de politică, și în țara ta, când ești liniștit și când ești cu conștiința împăcată că ți-ai împlinit până-n capăt datoria, și nu ești întru nimic vinovat, pentru ca să vie, mă-nțelegi...
— Țal! țal!! strigă Mache bătând foarte tare în masă.
— Ci stăi, monșer!
— E târziu, Lache!
— Ce târziu?
— Nu face pentru ca să ne-aștepte...
— Stăi un moment... Pentru ca să vie, mă-nțelegi...
—Țal!!!
— ...Aș!... Asta, nu! să mă ierți!Asta, trebuie pedeapsa cu moarte! Opiniile sunt împărțite de acum încolo. Părerea lui Diaconescu găsește la câțiva camarazi aprobare, pe când alții o combat „în numele principiilor moderne".
— Principiile moderne!? strigă Lache. Da dumnealor, mă-nțelegi, moderni sunt?
—Țal!!! strigă desperat Mache.
— Ci stai! monșer; mă plictisești...
— E târziu, Lache... Șapte trecute...
— Nu e nici șapte și jumătate.
