— ‘ erssi!
Apoi, cătră muscal:
— La unsprece fix, Ivanușca!
Intrăm... Minunată mâncare și mai ales veselă petrecere!... Păcat că trec așa de repede ceasurile de mulțumire!... Când au trecut trei ceasuri?
— Coconiță, zice servitoarea, a venit Ivanușca!
Doamna trebuie să meargă negreșit la o mătușică a ei. Înainte de a pleca, doamna cheamă dincolo pe cocoșelul ei, să-i spună cine știe ce. Apoi, ne suim cu toții în birje. Noi, bărbații, ne coborâm în Piața Teatrului; doamna merge înainte la tanti.
— Luăm cîte-o tizană? îmi zice Verigopolu.
— Mersi, dragă Iancule; nu pot bea șampanie; îmi face arsuri....
— Atunci, ce?
— O bere...
— Bine... eu iau tizană, tu ia bere.
Intrăm la Cooperativa... Sunt douăsprezece trecute...
— Țal! strigă Iancu.
Și aruncă pe masa de marmoră o hârtie de o sută. Eu mă uit iar ca un imbecil...
— Ei! monșer, dacă n-ar fi micile ei economii !
