— Bine, Costică, vara ca vara; dar iarna, nu ți-e urât?
— Ei! aș!...
— N-aș putea iarna să stau nici o săptămână...
— Parol?
— În sălbătăcia aia...
— C-eșt' copil!?
Încă un rând de halbe...
— Ei, aș!
— Ale din urmă.
— Parol?
— Și pe urmă, un șvarț!
— C-eșt' copil!?
Până să se golească cele din urmă halbe, un supliment de anchetă nu strică. Cât de important va fi acest supliment, se va vedea îndată.
Prietenii țin să afle pentru care afacere „foarte serioasă” a venit în Capitală munteanul lor. Nu le trebuie multă stăruință, ca să obțină satisfacție curiozitatea lor. Costică a venit aci cu o petițiune iscălită de mai multe zecimi de cultivatori de prune: trebuie s-o dea mâine unui deputat, s-o prezinte la Cameră, ca să oprească votarea impozitului pe grad.
— Bine, Costică, acuma vii?... ai venit cam târziu!
— Ei, aș!
— S-a votat legea!
— Parol?
— Camerele s-a-nchis de sâmbăta trecută!
— ...'Ș' copil!?
