D. Caracudi a plecat foarte hotărât. Peste câteva ceasuri, pe seară, se întorcea mândru. Avea de ce. Aflase lucruri cu deosebire interesante de la un personaj politic, al cărui nume nu vrea să-l spună. Între altele, iată:
1. O mare nențelegere în sânul Consiliului de Miniștri;
2. O criză ministerială iminentă;
3. Intenția guvernului de a spori efectivul armatei și anii de serviciu;
4. Zgomote despre un grav incident diplomatic;
5. Un divorț scandalos în lumea mare.
– Ei, ai văzut ?… zic. Cine e amicul care ți-a comunicat toate astea ?
– Asta nu se poate, răspunse Caracudi; am dat parola de onoare să nu-i spun numele. De aminteri, dacă ar afla că l-am trădat, nu mi-ar mai spune nimic aldată.
– Bravo, domnule Caracudi! frumoasă recoltă. Așa da! dă-i înainte! d-ta ai apucături americane; vei avea un frumos viitor ca ziarist român.
Și în adevăr, pe fiece zi reporterul a mers progresând, așa încât, în scurt timp, „Revolta“, compromisă oarecum în ultimele două săptămâni, se ridică la vechiul ei nivel de popularitate, ba chiar mai sus. Niciodată atâta succes… Bravul meu Caracudi ! De exemplu:
„Putem spune, din sorginte autorizată, că ieri s-a petrecut la palat o scenă, care caracterizează situațiunea întreagă ca imposibilă de susținut. Guvernul e pe ducă. La ediția de seară amănunte”.
Apoi, la ediția de seară:
„Se știe că Regele de mult își dă seama de starea nenorocită în care a ajuns țara, și nu pierde nici o ocazie pentru a-și manifesta nemulțumirea față cu guvernul vizirului. Regele pândea de mult momentul când să spună verde șefului colectivității ce crede despre această politică descreierată. Astfel, ieri, când vizirul a mers la obicinuita audiență, Regele s-a închis cu dânsul în cabinetul de lucru, luând cele mai stricte precauțiuni a nu fi auzit de nimeni, și i-a tras vizirului o săpuneală numărul unu, făcând critica amănunțită și foarte aspră a acestei politice, care consistă în a tolera «jafuri, asasinate și procese scandaloase», după propria expresie a vizirului.
Tot timpul, vizirul a tăcut cu ochii în pământ, galben la față ca un cadavru.
La sfârșit, Regele, arătând că situația a devenit intolerabilă pentru țară și pentru Coroană, a spus răspicat:
– Nu mai merge, domnilor, nu mai merge!
S-a observat chiar de servitori aerul plouat al vizirului la ieșirea din palat.”
De prisos a mai spune ce succes a avut gazeta noastră seara. Ediția pentru capitală s-a epuizat în câteva momente, așa
